“Francezii sunt bucurosi sa moara pentru dragoste
Si se delecteaza cu dueluri
Dar eu prefer un om care traieste,
Si da bijuterii scumpe
Un sarut pe mana poate fi destul de continental
Dar diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete”
Asa incepe celebrul cantec “Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete” (Diamonds are a girl's best friend), care a facut-o celebra in 1953 pe Marilyn Monroe dupa ce l-a cantat in filmul „Domnii prefera blondele”. Se intelege usor ca barbatii prefera blondele, iar femeile diamantele.
Luna de Baroda - diamantul purtat de Marilyn Monroe
Dar cu toate ca diamantele trec frecvent Atlanticul pentru a se imprieteni cu blondele din Statele Unite, cartile se fac in sudul Africii. Concernul anglo-african De Beers concentreaza peste 80% din productia mondiala. Iar explicatia pentru faptul ca pretul diamantele creste continuu este ca De Beers restrange permanent oferta in functie de cererea potentiala. In acest fel este controlata permanent volatilitatea si am ajuns la principalul atu al diamantelor fata de aur. (Cam la fel cum incearca sa procedeze OPEC pe piata petrolului, doar ca in cazul aurului negru decizia nu este concentrata nici pe departe in aceeasi masura).
Diamantul roz Steinmetz
Totusi in ceea ce priveste evaluarea calitatii, siguranta, credibilitatea lucrurile nu stau atat de simplu in cazul diamantelor, ca in cel al metalului galben. Diamantul ajunge sa fie cel mai valoros plasament sau simbolul suprem al luxului abia dupa ce se transforma in briliant.
Valoarea adaugata
Deci, ce este briliantul? Este un diamant brut trimis de la Kimberley la Anvers, la Tel Aviv sau chiar in atelierele din Romania, o piatra care dupa prelucrarea in functie de dimensiunile stabilite de Marcel Tolkowsky in 1919 ia forma unui poliedru cu 57 de fatete. Mai exista si alte stiluri de slefuire (oval, poire, pendeloque, marquise, navette, princess, inima, fire rose), numai ca briliantul rotund are avantajul ca scoate maximul dintr-un diamant brut, ca stralucire si focuri (reflecta toate culorile curcubeului).
Proportiile si unghiurile ideale ale briliantului rotund (dupa Marcel Tolkowsky, 1919)
Si daca am discutat deja de taierea diamantelor trebuie precizat ca nu exista un singur criteriu dupa care evalueaza expertii calitatea diamantelor, ci patru. Sistemul celor patru C: color (culoare), clarity (claritate), carat (greutate in carate) si, in sfarsit, cut (taietura) a fost stabilit in anii ’50 de Institutul American de Pietre Pretioase (Gemological Institute of America – G.I.A.) si este acceptat ca atare de gemologi si oameni de afaceri.
Sub lupa specialistului
Valoarea diamantelor in functie de greutate creste exponential, dar acest parametru este cel mai usor de determinat. Cu ceilalti e mai complicat.
Culoarea diamantelor este exprimata in litere, pe o scara descrescatoare de la D la Z. Un diamant perfect incolor este notat cu D, iar de la J diamantele sunt percepute ca galbene chiar si de un ochi mai putin experimentat. Daca valoarea diamantelor scade considerabil de la H la Z, diamantele Z plus sunt extrem de valoroase. In aceasta ultima categorie intra celebrele diamante albastre (“Hope”), verzi (“Dresden”), galben-portocaliu (“Incomparabilul”), rosii (“Hancock”) sau roz (provenite din mina australiana Argyle).
Dresden
Claritatea diamantelor inseamna absenta incluziunilor – lipsa urmelor altor minerale in structura cristalina. In ordine descendenta exista urmatoarea scara de evaluare: FL-IF (nu prezinta defecte interne sau externe), VVS1-VVS2 (incluziuni foarte mici), VS1-VS2 (incluziuni mici), pana la IS1-IS2 (defecte vizibile chiar si cu ochiul liber).
Koh - i - Noor - diamantul din coroana Reginei Marii Britanii
Caratul este unitatea de masura a pietrelor pretioase (1ct=0,2 grame, 1 ct=100 puncte).
Despre taietura, s-a determinat geometric, in functie de proprietatile de reflexie si refractie ale carbonului cristalizat tetraedric - diamantul – ca exista o serie de dimensiuni optime de la unghiul de taiere, diametrul blatului, raportul dinte acesta si inaltime etc.
Falsuri
Un investitor nu are insa nevoie sa-si bata capul cu atat de multe notiuni. Exista specialisti care pot spune daca un presupus diamant este veritabil ori e doar o imitatie fara valoare, din moissanit sintetic.
Moissanitul conduce aproape la fel de bine caldura ca si diamantul veritabil, ceea ce pune testerele vechi in dificultate. Din acest motiv trebuie retinut clar ca diamantele nu se cumpara fara certificat, aici nu-i loc de chilipiruri.
Singura afacere buna care se poate face este achizitia unui diamant vechi care sa fie retaiat. Chiar daca el pierde 10% din greutate, celelate criterii ii majoreaza semnificativ pretul.
Investment grade
Asadar criteriile de a evalua un diamant sunt mult mai complicate decat in cazul aurului. Ceea ce stim insa limpede este ca un inel cu diamant, o combinatie aur-diamante care sa ne fereasca de toate relele pamantului nu constituie o investitie de portofoliu. Doar 10% din diamantele extrase in fiecare an trec la categoria “diamante de depozit”. Restul sunt utilizate pentru bijuterii. Asta face ca, probabil, pe inelar sa aveti asezata o piatra mai mica de un carat care, in afara faptului ca nu reprezinta mare atractie pentru dealer, il mai incurca si pe expert la evaluare.
De aici se mai poate retine ca locul lingoului de aur si cel al diamantului de minimum un carat este la banca, in casete de valori separate. Un avantaj al diamantului fata de aur este ca un lingou voluminos de 12,5 kilograme se poate reduce la 2,4 grame, cat cantaresc 12 diamante perfecte de un carat, ori la doar 1,2 grame – doua diamante de trei carate.
Tiffany
Sa lasam insa la o parte speculatiile. Cand dobanzile si actiunile ne dezamagesc diamantele si aurul pot fi la fel de bine utilizate ca alternative.
Si fiindca principalul scop al unui plasament de acest fel este sa ne fereasca de socuri, cei care investesc pe termen lung in diamante vor gasi la finele deceniului o valoare bine conservata, peste inflatia oficiala, adica real pozitiva.
Hope – diamantul blestemat
Multe dintre diamantele istorice, Koh-i-noor, Marele Mogul, Orlow, Shah, Regent-ul, Sancy, Steaua Polara, Florentin-ul, Dresden si Hope, pe care vi-l prezentam in randurile de mai jos precum si multe altele, provin din minele Golcondei, o regiune din India, situata in bazinul inferior al raului Krisna.
Ne vom opri insa asupra diamantul Hope, una dintre cele mai valoroase, dar si mai faimoase nestemate, intrucat drumul sau prin istorie este presarat cu nenumarate crime si necazuri de tot felul. Acest fapt i-a adus reputatia de aducator de nenorociri celor ce-l poarta.
Adus de Tavernier in Franta, din India, se zice ca Hope, cu o greutate initiala de 112 carate, ar fi fost furat dintr-un templu, din ochiul zeitei Sita sotia lui Rama.
Vandut regelui Ludovic al XIV-lea , va fi taiat in forma de inima si numit Diamantul Albastru al Coroanei. Prin taiere, greutatea i s-a redus la 67 crt. Cat il priveste pe Tavernier, se stie despre acesta ca in urmatoarea sa calatorie in India a fost sfasiat si ucis de caini salbatici.
Regele Ludovic al XVI -lea ca si Maria Antoaneta, care au purtat Diamantul Albastru, au sfarsit pe esafod. De asemenea, principesa Lamballe, care imprumutase candva diamantul, a fost ucisa de multimea furioasa in drum spre locul de executie.
Diamantul Albastru Hope
In timpul Revolutiei Franceze, Diamantul Albastru a disparut impreuna cu alte podoabe de mare valoare. Multe dintre acestea au fost recuperate, cu exceptia .....Diamantului albastru.
Intr-un tablou pictat de Goya in anul 1800, ce o infatiseaza pe regina Spaniei, Maria Louisa, aceasta apare purtand in mod surprinzator un diamant ...albastru.
Dupa unele relatari, diamantul furat din Franta ar fi fost retaiat la forma actuala de catre slefuitorul olandez Wilhelm Fals. Fals se spune ca a murit din pricina suferintei pe care i-o produsese fiul sau Hendrick , care i-a furat diamantul. La randul sau Hendrick s-a sinucis.
In 1830, apare la Londra un diamant albastru, retaiat la greutatea sa de acum, de 44,52 crt si toti expertii in pietre pretioase au fost de acord ca acesta nu era altul decat faimosul Diamant Albastru, disparut cu ani in urma...
Vreme de 78 de ani nestemata va apartine familiei bancherului Henry Hope si de atunci va purta denumirea de Diamantul Albastru Hope.
Calatoria sa prin timp continua. In 1908 este cumparat de sultanul turc Abdul Hamid al II-lea, pentru suma de 400 000 de dolari, care il ofera sotiei sale preferate Aissa. La scurt timp insa o va ucide. In 1909, Abdul Hamid este detronat si va muri in exil.
Urmatorul proprietar al nepretuitului diamant va fi negustorul grec Simon Monthatides, care impreuna cu familia sa este victima unui accident in munti.
Ducele rus, Igor Kanikovski, mostenitor al diamantului, o impusca pe iubita sa, dansatoarea pariziana Leduc, intr-o seara cand aceasta purta la piept diamantul. La randul sau, Kanikovski isi pierde viata intr-un duel cu rivalul sau.
In 1911 Diamantul Hope intra in posesia lui Evalyn Walsh McLean, o americanca foarte bogata si excentrica. Fiul acesteia moare intr-un accident de masina, sotul isi sfarseste zilele intr-un azil de boli mintale, iar fiica sa moare in 1946 intoxicata cu somnifere.
Dupa disparitia doamnei McLean, bijutierul new yorkez Harry Winston achizitioneaza bijuteriile acesteia, intre care se afla si Diamantul Albastru, pe care in 1958 il va dona Institutului Smithsonian.
Diamantul Hope a traversat oceanele si continentele trecand de la regi in mainile unor oameni de afaceri. Furat si regasit, vandut si revandut, taiat si retaiat, astazi Diamantul Hope atrage mii de vizitatori curiosi, aducand prestigioasei institutii americane amintite venituri de peste jumatate de milion de dolari anual !
