Crescut într-o familie în care tatăl era la rândul său jandarm, colonelul Ghiţă Crăciun a ştiut dintotdeauna ce carieră avea să urmeze.
„De mic copil priveam Jandarmeria ca fiind cea mai înaltă treaptă a armatei. Îi vegheam pe jandarmi trecând pe stradă, îmbrăcaţi în uniforma bleu şi pentru că se pregăteau de război purtau coifuri în loc de caschete. Ori de câte ori se întâmpla ceva, ordinea era adusă de dânşii. Ei erau cei care străjuiau comuna, care dădeau educaţie tineretului. Înainte de a începe horele duminica, şeful de post al Jandarmeriei din comuna Băleni, ne aduna pe toţi şi ne spunea ce trebuie să facem: să fim cinstiţi, să nu ne batem, furtul era cel mai josnic lucru. Tatăl meu, Dumitrache Crăciun, a fost jandarm. El a plecat în Jandarmerie pe vremea când erau două trepte: prima treaptă presupunea să facă armata timp de trei ani, apoi urmau cursurile, care durau doi ani. Dacă finalizai aceşti cinci ani, ieşeai sergent major şi deveneai un om al ţării, adică un stâlp pe care ţara se baza. Ulterior erai repartizat în viaţa rurală. Tatăl meu a trecut ambele etape şi a ieşit sergent major”, ne-a povestit colonelul (rtr.) Ghiţă Crăciun.
Continuarea pe adevarul.ro
Continuarea pe adevarul.ro
