Odată cu angrenarea României în vâltoarea Primului Război Mondial și mai ales după căderea Turtucaiei, în situația înaintării armatelor inamice în Dobrogea; guvernul român a hotărât să pună la dispoziția guvernului rus, în baza unui contract de închiriere, un număr de nave grupate la Galați și Măcin, care formau așa-numitul „parc R”.
Ca urmare, la 9 octombrie 1916, o parte însemnată a flotei maritime a țării, sub comanda căpitan-comandorului Gheorghe Mărgineanu, a plecat la Sevastopol.
Aici pasagerele au fost armate, transformate în crucișătoare auxiliare. Echipajele fiecărui bastiment românesc, compus din 30 de marinari români, au fost completate cu aproximativ 50 sau mai multi marinari ruși.
Continuarea, pe Historia.ro.
