Un ţăran dobrogean, cu câteva clase primare, dar care ştia să cânte la vioară, a consemnat războiul aşa cum l-a trăit el. Ştia ce înseamnă libertatea şi moartea pentru un petic de pământ de la părinţii săi, care se răsculaseră în 1907. La rândul său, a luptat pentru o palmă de pământ mult mai mare, Transilvania.
Cei cinci copii ai sergentului Vasile Leonte adormeau ascultând poveşti de pe front. Aşa au fost crecuţi. La început, nu înţelegeau mare lucru, însă le plăcea vocea tatălui lor care le povestea despre război, despre bătălii, despre eroi. Când au mai crescut, au povestit, la rândul lor, copiilor, cele auzite, şi, aşa se face că micuţii din două generaţii nu au visat să fie zmei sau feţi-frumoşi, ci eroi pe front.
Continuarea, pe Adevărul.
