Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite.
Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
I se spunea „Elena lui Briceag”
– Cum era era, ca om?
– Era o femeie simplă, o fată nu de țăran, ci de mahala. Tatăl ei era tocilar. I se spunea „Elena lui Briceag”, că taică-su ascuțea bricege.
– Umbla îmbrăcată elegant?
– Nu pot să spun asta. I se aduceau și i se prezentau o serie de lucruri, dar întotdeauna era aleasă varianta cea mai proastă, ca și în arhitectură, de altfel. Chiar am pus pariu cu colegii mei că, din trei-patru variante, o alegea pe cea mai proastă. De aceea ne hotărâsem să nu mai facem nici o variantă slabă. Nu avea gust la...
– La nimic.
Continuarea, pe Historia.ro.
