Avem și noi Atlantida noastră. Sub Dunăre…
Este vorba despre un amestec uluitor de ruine şi vegetaţie fără poteci, căci Păcuiul lui Soare n-are cărări. Multora le e frică să vină pe insulă.
De răul apelor, de pustiu, de vorbe tainice… Treptat, un fir de drum adâncit în desişurile nebune devine lărgit, clădit din blocuri tăiate în stâncă şi se pierde în adâncurile apei. În jur, o parte din ruinele cetăţii Vicina: zidurile primei mitropolii creştine clădită vreodată. Restul? Șanţuri de apărare, fortificaţii, biserici, casele, drumurile, tainiţele, comoara de care vorbesc legendele dorm acolo pe fundul Dunării. Acolo, în adâncul Dunării, zugrăvit în sute de nuanţe albastre-verzi, închis, aproape de negru, într-un loc nescris pe nici o hartă omenească, se zice că începe “trecătoarea comorii”, drumul pierdut peste ape către tainele Vicinei.
Continuarea, pe Avantaje.ro.
