Înainte să devină actorul uriaş pe care şi-l aminteşte lumea astăzi, cel poreclit „Bibanu’“ a împărţit croşee şi upercuturi prin sălile de box.
Odată ajuns pe scenele de teatru din Bucureşti şi în câteva dintre cele mai iubite filme ale românilor, Dem Rădulescu a luat cu asalt spectatorii, împărţind, cu aceleaşi lovituri neaşteptate, emoţie şi hohote de râs.
Dem Rădulescu nu s-a dat niciodată în vânt după porecla pe care a purtat-o aproape toată viaţa. Se putea şi mai rău, ce-i drept. Unii oameni sunt porecliţi „Buză“, „Grasu’“ sau chiar „Cretinu’“. Comparativ cu astfel de mostre de creativitate, „Bibanu’“ pare, mai degrabă, un fel de alint duios.
Se prea poate să fi fost haios în copilărie. Dem Rădulescu îşi aducea aminte cu precizie momentul în care cei din jurul său renunţaseră a-l mai chema după numele dat de părinţi, alegând comparaţiile cu un peşte răpitor.
Continuarea, pe Historia.ro.
